Sectorul 5

 Dintre cele șase sectoare ce alcătuiesc împărțirea administrativă a capitalei, toate pornind din centrul vechi al orașului, Sectorul 5 are trăsături specifice, care îi dau o identitate proprie.
Cartierele sale sunt legate de istoria mai veche sau mai nouă a capitalei și poartă amprenta unor luptători și eroi cunoscuți, precum Mihai Viteazul, Tudor Vladimirescu, Nicolae Bălcescu, pompierii din Dealul Spirei sau ale unor personalități științifice de prestigiu, legate de școala de medicină sau de studii militare. Schimbările inerente timpurilor moderne au adus înfățișări noi edilitare, justificând protejarea zonelor de interes pentru valorile de patrimoniu dar și eliminarea unor contraste urbanistice inacceptabile.

Localizare geografică şi istorică

Situat în partea de sud-vest a Bucureştiului, cu prelungiri în zona judeţului Ilfov, care conduc spre oraşele Giurgiu şi Alexandria, Sectorul 5 se desfăşoară pe o suprafaţă de 29 kmp, cu o populaţie de cca. 270.000 de locuitori.

Pornind ca şi celelalte sectoare din centrul capitalei, respectiv din Piaţa Unirii, Sectorul 5 conturează şi el o parte din desenul unei flori cu şase petale, care se deschid spre toate punctele cardinale ale oraşului.

Suprafaţa acestui sector, în care predomină relieful plat de câmpie, este străbătută în zona sa nordică, de o porţiune a râului Dâmboviţa, ce avea pe malul ei drept Dealul Mihai Vodă (cunoscut şi sub numele de Dealul Spirei sau Dealul Arsenalului). Aici se afla  zona istorică a capitalei, dominată de străvechea mănăstire „Mihai Vodă”, monument emblematic al Bucureştiului.

Alt relief pronunţat ce domină partea nordică a Sectorului 5 este Dealul Cotrocenilor, odinioară acoperit de întinsele păduri ale Vlăsiei, de livezi şi de culturi bogate de viţă de vie, ce se prelungeau până spre Dealul Patriarhiei, Dealul Radu Vodă, Dealul Văcăreştilor şi actuala Şosea a Viilor, alcătuind renumita „Podgorie a Bucureştiului”.

În vechea catagrafie a administrației orașului, din anul 1798, „plasa” ce corespundea acestui sector era plasa Gorgani, a treia ca mărime din București, cu 14 mahalale (Postăvari, Mihai Vodă, Antim, Izvor, Schitu Măgureanu, Brezoianu etc.) și 1142 de case. Din anul 1807, când se face despărțirea orașului în cinci „vopseli”, suprafața actualului Sector 5 era cuprinsă parțial în vopseaua verde. Din 1950 se adoptă sistemul împărțirii administrative a orașului pe raioane, Sectorul 5 fiind denumit raionul „V.I. Lenin”, iar din 1979 datează cele șase sectoare de astăzi.

Istoria Sectorului 5 este legată de vatra străveche a Bucureştiului, ale cărei vestigii arheologice atestă aşezări omeneşti încă din perioada paleoliticului.

Mărturii ale unei civilizaţii preistorice descoperite în Dealul Mihai Vodă sau urmele culturii geto-dacilor de pe malurile Dâmboviţei, bisericile şi aşezămintele domneşti, renăscute de atâtea ori din ruine, drumurile comerciale şi evoluţia târgului medieval până la crearea urbei moderne, toate acestea vorbesc de identitatea Sectorului 5  care, alături de Sectoarele 3 şi 4, formează zona cea mai veche a Bucureştiului.